Pagini

marți, 2 noiembrie 2010

Confession

Draga destinule, vreau sa-ti marturisesc ceva, esti un prost! Te-ai intors tu repede impotriva mea de ceva timp de parca ti-am facut ceva! De fapt, lasa ca oricum te injur degeaba, tot ca tine vei face. As vrea sa ma pot vaita in voie, dar nu sunt sigur daca e bine sa fac asta sau nu. Am motive :D. In principal unul singur.. de fapt una (subtil). Stii tu, in ultima vreme ma cam afecteaza prea usor o anumita persoana si nu e bine. Nici nu stiu cu ce sa incep sa iti povestesc pentru ca sunt multe de povestit. In primul rand chiar nu inteleg de ce mi s-au aprins calcaiele dupa aceasta domnisoara, adica... na... e frumoasa, are si ceva minte acolo, o avantajeaza si personalitatea extrem de puterinca... are calitati destule. Nu pot nega faptul ca are si defecte, doar ca eu m-am obisnuit deja cu ele. Parca ti-am mai spus despre ea si despre un vis ciudat pe care l-am avut. Apropo de vise, poate o sa ti se para cam exagerat, dar in ultima vreme nu visez decat aceasta persoana. Nu stiu exact ce vrea sa insemne asta, ce vrei sa-mi spui prin vise, dar stiu sigur ca sunt cele mai frumoase vise posibile. Spre deosebire de realitate, in vise e altfel, e foarte draguta cu mine, reprezinta asa.... perfectiunea pe care realitatea n-o poate atinge. Pana si aseara m-am intors de la balul liceului meu cu gandul "in noaptea asta tre' sa visez". Am obiceiul sa comunic cu subconstientul meu prin vise, stii asta. Pare optimist in legatura cu "eu-ea", doar ca realitatea e mai dura decat am crezut. Poate se va schimba asta candva... poate. Ma gandesc cum marturisirea mea nu va fi priceputa de multi si sper sa fie inteleasa macar de persoanele potrivite. Sincer, habar n-am ce o sa se intample mai departe (au avut loc incidente neplacute pentru integritatea sentimentalismului meu), dar sper ca tu, destinule, sa nu mai fi impotriva mea si sa ai grija de mine, stii ca sunt un visator si ca nu imi place sa cad de pe norisorul meu cel confortabil. Si inca ceva, ai grija de mama...