Pagini

vineri, 5 ianuarie 2018

Capitolul 1 si jumatate. Capricorn

La multi ani! Traditional, simplu. Sunt convins ca vei primi de ziua ta multe urari despre sanatate, fericire, iubire, pe care le vei avea din plin. Eu m-am decis sa fiu altfel. As vrea sa iti urez un la multi ani demonstrandu-ti cata insemnatate poti avea pentru o singura persoana din astea 7 miliarde cate suntem. Ghici cine? Eu. Nu mai tin minte exact cum ai aparut in viata mea, dar inca ma bucur tare ca ai facut-o. Ai fost alaturi de mine in momente critice si m-ai lasat sa fiu si eu pt tine, ceea ce stiu ca n-a fost usor. Sufletelul tau, minunat de bun, m-a primit inapoi cand nu meritam (chiar daca imi vei scoate ochii toata viata cu asta) si mi-ai purtat de grija in timpul asta. Faptul ca am avut pe cineva pe care m-am putut baza mereu, pentru mine inseamna enorm. Iti spun sincer ca dintre toti oamenii pe care ii cunosc, daca ar fi sa am o problema de suflet, la tine as veni. Destul despre mine, ziua asta nu e despre mine, e despre tine. Despre tine, o faptura superba, cu o esenta calda cum nu am mai vazut, cu un spirit copilaros, dar matur. Ceea ce esti acum este rezultatul experientelor prin care ai trecut si vreau sa-ti spun ca ai toate motivele sa fii mandra de ceea ce ai devenit. O femeie puternica, dar delicata, o femeie desteapta, care presara si niste emotii si valori morale frumoase pe langa ratiune, o femeie frumoasa cu care. personal, m-as mandri in intreaga lume. Pastreaza-ti acea stralucire din ochi pentru tot restul vietii, pastreaza-ti sufletul curat si frumos, fii in continuare superbitatea pe care o vad in tine. Ziua asta este a ta si vreau sa te bucuri de ea cat poti de tare.

Mintea mea e plina de idei si iese o harababura din urarea asta, Cert este ca mi-ai intrat in suflet si stai bine acolo. Imi doresc sa fiu parte din fericirea ta si sa te vad crescand frumos in continuare, depasindu-mi notiunile cu care te descriu. Imi cer iertare ca nu sunt langa tine sa te iau in brate si sa te sarut si sa iti spun lucrurile astea pierzandu-ma in ochii tai.

Imi e dor de tine... rau.

La multi ani, draga mea!

joi, 4 ianuarie 2018

Cartea a 3-a. Capitolul 1. Potential

Nu imi vine sa cred... am si uitat ca ultima mea postare era despre domnisoara din Radauti. Daca iti vine sa crezi, aceasta domnisoara inca ma mai da peste cap, din cand in cand, si.... ce crezi?? imi place. Am scris acum 2-3 zile, in notitele din telefonul meu, treaba urmatoare:

"Scriu din nou! Nu imi vine sa cred... un simplu eveniment de o intensitate mare care a reusit sa miste componentele adormite ale mecanismului meu emotional. Ai putea spune ca sunt socat. Au trecut luni bune de zile de cand nu am mai simtit... nimic. Acum, un sentiment straniu, o mica tristete, dar la nivel de suflet. Stii, as putea spune ca ceea ce am "simtit" in ultimele luni, erau doar raspunsuri rationale la stimuli, nu emotii reale. Cu toate ca daca esti un rationalist convins vei spune ca toate emotiile sunt de fapt niste impulsuri fizice care se intampla la nivelul creierului. Okay, poate asa e, nu stiu nici eu sigur. Vrei sa iti spun cum le diferentiez eu? Emotiile pe care mi le pot intelege usor, sunt exact acele impulsuri rationale despre care am mentionat. Cele pe care nu le inteleg, sau care aduc o stare misterioasa in capul meu, le consider emotii reale, energetice. Eh, dupa luni de zile de emotii rationale, cineva mi-a dat o scanteie de energie. Iti vine sa crezi?? Mie nu. Adanc dormind, in starea de ratiune pura, cu cheia celulei in care mi-am aruncat sufletul, pierduta, am simtit o piscatura si o soapta ce-mi spunea "Trezeste-te, Valentin, si simte din nou". Te intrebi, oare, de ce emotia de mica tristete? Pentru ca persoana care m-a piscat, a plecat pentru o perioada scurta de timp. Acum sunt treaz, a fost de ajuns o mica scanteie. Acum vreau sa simt, vreau sa traiesc reale emotii din nou. Poate ea e persoana cu care le voi trai, poate nu. Ramane de vazut daca aceasta carte va avea mai multe capitole. Cert este ca unul a meritat tiparirea."

Intre timp, chiar daca imi convine dar nu imi convine, cu cat vorbim mai putin, cu atat gandurile mele se indesesc inspre ea. Sa fie asta conexiunea despre care imi spunea ca se va forma intre noi? Daca da, sunt foarte curios, oare si eu sunt in gandurile ei? Aceasta domnisoara imi creeaza ceea ce numesc eu "combustibilul cu care ard puternic" = speranta. Maine este ziua ei. Sper sa reusesc sa ii scriu un mesaj frumos, din suflet, in care sa ii exprim afectiunea sincera pe care i-o port.

Imi e dor de tine, bucovineanco!

duminică, 2 iulie 2017

Back to Drifting

Ce dracu se intampla?? Sa mor de inteleg.. vreau sa inteleg. Cand am ajuns sa derapez din nou? Cum am ajuns aici? M-a luat prin surprindere, iti jur. Ma trezesc dimineata trist fara niciun motiv, ma regasesc lipsit de motivatie, bag alcool sa-mi ruleze creierul mai incet, mai pe mute, nu am niciun scop in legatura cu nimic, ci pur si simplu... alunec. Nu prea e okay, nu imi place. Vreau si eu un scop, un target, ceva pt care sa ma lupt. Nici macar asta nu am. Si, sa fim seriosi, n-o baga pe aia ca trebuie sa ma lupt pt mine insumi ca asta oricum o fac zi de zi de cand m-am nascut. Vreau cauze externe, vreau sa fac lucruri marete, sa am scopuri inalte, sa visez departe. De vrut, vreau, de putut, nu prea se poate acum. Nu stiu de ce, probabil ca voi intelege cu timpul. Oricum, chiar ma enerveaza situatia mea actuala si vreau sa o schimb cumva. Am citit pe net ca persoanele inteligente se simt adesea neintelese deoarece ideile lor sunt mai complexe decat ale celorlalti. Nu insinuez ca sunt o persoana inteligenta, dar mi se spune des ca as fi, asa ca... poate chiar sunt. Starea de "ma simt neinteles si am impresia ca nimeni nu e capabil sa empatizeze cu mine la nivelul pe care mi-l doresc" mi-e constant prezenta. Si stiu de ce se intampla asta. Te-ai gasit vreodata in situatii in care pur si simplu sa te simti trist, chiar si fara motiv, si de fiecare data cand spuneai cuiva cum te simti, acea persoana sa iti spuna "lasa ca o sa fie bine, ai motive sa fii fericit"??? Who the fuck cares? Si eu am motive sa fiu fericit, chiar multe, dar ma intereseaza mai tare motivele pt care sunt trist si cum sa schimb treaba asta. Schimbarea voita si fortata de perspectiva nu a functionat niciodata, cel putin nu pentru mine. Trebuie schimbat ceva in mindset-ul cognitiv pe care il folosesc in prezenta perioada. Am umblat ca boul pe la rotitele creierului meu pana am stricat ceva. Now we must fix it. Deviand putin de la subiect, imi place sa fac experimente pe propria persoana, mai ales la nivel psihologic si analitic. Sunt cel mai bun cobai posibil pt tot felul de analize. De asta tot incerc gandiri noi, perspective diferite, bias-uri, etc. Incerc si tot incerc sa-mi perfectionez modul de gandire si sa ma adaptez la conditiile curente la care sunt supus. Rareori mi se mai intampla sa fiu depasit de situatii si ajung fix unde sunt acu. Si de ce? Pentru ca nu inteleg chestii. Dependenta mea critica, de a intelege tot ceea ce se petrece, ma plesneste peste cap de fiecare data cand se intampla chestii pe care nu le inteleg. Vrei un exemplu? Hai sa-ti dau un exemplu:

Dupa toata "cartea" scrisa pentru o domnisoara absolut minunata, care inca mai e prezenta in viata mea si de a carei prezenta ma bucur de fiecare data cand am parte, m-am hotarat sa incep o "carte" noua, sa imi depun resursele emotionale undeva, la cineva.. Toate bune si frumoase, intelegere faina, fata desteapta, frumoasa, chiar cu potential de un love story (stim cu totii ca asta mi-am dorit dintotdeauna, emotional vorbind), doar ca, conform pattern-ului pe care il urmez (toti avem un pattern in a ne alege partenerii, nu?), e fucked up emotional. Sau cel putin asta mi-a exprimat mie. Pare o persoana stabila si tare, dar defensivitatea ei imi arata ca de fapt e un mic dezastru la nivel de nucleu si ca are frici la fel de multe ca si mine, dar e un suflet bland si o fire grijulie si am vazut deja ca are o esenta plina de bunatate si empatie. Eh, povestea se desfasoara simplu: ne-am vazut de exact 3 ori pana acum. Prima data ne-am vazut ca... vorbeam mult pe net si trebuia sa ne vedem sa verificam daca ne place unu de altu. Asta se intampla in pauza ultimei carti, pt ca nu stiam daca o sa mai fie ceva si aveam nevoie de back-up. Atunci gandeam cam prost fata de ea, pt ca, chiar daca mi se parea interesanta domnisoara, toate resursele mele se duceau in alta parte. Dupa ce am refuzat-o in legatura cu niste chestii mai putin ortodoxe pt ca eu voiam pe altcineva, nu am mai vorbit. Si linistea a tinut pana cand persoana pe care o voiam eu, ultima "carte", a plecat. A doua oara ne-am vazut pt ca, oricat de naspa am fost eu cand am refuzat-o, a decis sa vorbeasca totusi din nou cu mine cand i-am cerut asta. Si am iesit la o cafea, intr-o zi in care nu se simtea prea bine. Nu stiu cat de util am fost atunci, dar sper ca am ajutat-o si ca i-am imbunatatit starea. A treia oara... stii cum se zice ca a treia oara e cu noroc? A treia chiar a fost. De ce?

A treia oara a venit la mine la munca, in pauza mea de masa, cu o zi inainte sa plece acasa la Radauti. A fost ca un refresh ziua aia. Am mers la mine la cantina, am mancat acolo in timp ce ea imi povestea chestii despre nepotelu ei. Tin sa precizez ca imi place ca e genul de persoana care povesteste mult. Apreciez treaba asta, nu multi oameni imparatasesc lucruri usor. Dupa aceea ne-am tolanit pe iarba langa cladirea in care lucrez. Spre placuta mea surprindere, domnisoara avea tot felul de gesturi de apropiere fata de mine. Si eu catre ea, dar eu sunt fricos (recunosc). Am stat, am vorbit, am ras, m-am pierdut in ochii ei verzi-albastrii, d-astea. Am condus-o pana la metrou, nu am stat prea mult pt ca pauzele mele de masa nu sunt chiar nelimitate. Eh, atunci s-a intamplat "a treia e cu noroc" pt ca m-a sarutat. Privind retrospectiv, a fost ca-ntr-un film de hollywood. Stiam ca pleaca acasa, stia ca n-o sa ne mai vedem un timp si m-a pupat. Dupa care am dat sa plec, am facut 3 pasi si mi-am dat seama "nu e bine asa, vreau sa vada ca mie chiar imi place de ea", m-am intors, am luat-o de fata si am sarutat-o din nou. Buze moi. 

Pana acum suna totul bine, nu? Mai tii minte ce scriam mai sus? Ca nu inteleg de ce se intampla niste lucruri? Exista sansa ca datul meu peste cap de acum sa fie cauzat chiar de aceasta duduie care, de ceva zile, nu mai da niciun semn si nici nu raspunde la nimic. Nu stiu ce i s-a intamplat acasa, dar chiar as vrea sa stiu, pentru ca lipsa asta de informatii ma dispera. Si iti jur ca singurul lucru "rau" pe care l-am facut a fost sa initiez apropiere emotionala. Sper totusi ca... va fi ceva dragut intre noi. Iar daca nu, cu siguranta ca imi va parea rau. Probabil ca intr-o buna zi ii voi trimite link la aceasta postare si ma va lua in brate si imi va spune "Ce frumos ai scris despre mine, V."

I'm a man of hope.

luni, 19 iunie 2017

Capitolul 14. All grown up

Trebuie sa scriu acum, cat e proaspat. Oh, asa masochist? Sa ma f*t in el de paradox. Stau cu tine cand prind ocazia, vorbesc cu tine cand pot, profit de momentele in care sunt bun cu tine si iti jur ca ma simt incredibil de bine. Sunt agitat des, da, poate emotionat, poate si un pic speriat de bombe, dar.. Se simte atat de bine prezenta ta.. Si daca e asa bine, de ce povestesc cu parere de rau? Pentru ca timpul absentei tale e... Jaaaleee. Imi doresc ca si tu sa simti aceleasi emotii pe care le simt eu cand ne aruncam priviri. Inca sunt cele mai puternice trairi emotionale pe care le am. Mi-ar placea sa stiu ca si tu injuri dupa ce plec si ca te oftici ca n-a mers. Ca, indiferent de faptul ca a fost fain si ca dupa a durut ca dracu, ceva e si vrei sa mai fie. Si ma intreb de fiecare data. Ce s-a intamplat cu noi? Cum am ajuns aici? Ce facem mai departe? Mai facem ceva? Mi-am promis mai multe chestii care se bat cap in cap, cumva. Sa ma f*t in ele ca se schimba de la o zi la alta. Daca si tu pleci acasa data peste cap de mine cum plec eu dupa zile ca astea in care ne intelegem si suntem noi, atunci suntem intr-un loc bun. Ma crezi ca am reusit sa cred pe bune ca nu mai simt nimic? Pana mi-am demonstrat singur contrariul. Fuck.. Ma simt atat de bine vorbind cu tine si stand cu tine, dupa care, imi vine sa rup capete de pe umeri si sa mitraliez cativa necunoscuti. Cum faci asta? Trebuie sa ma inveti secretul. Multitudinea asta de stari care se schimba de la o discutie la alta.. Fascinant! Anyway, lasand emotiile la o parte, am avut o zi faina, datorita tie, am zambit pe bune, am fost happy, playful, joyful, ceva ce nu am prea des, sau cel putin nu in felul in care ma simt in preajma ta. E interesant si mai vreau. Si o sa o mai fac. Maine la fel, de la capat, alta tesla data tare, de dragul momentelor rare si superbe cu tine. Iti voi sparge toate limitele si te voi face sa fii ceva ce nu ai fost niciodata. Intr-o buna zi, cand vom fi mari si maturi, ma voi intoarce la tine. Sunt poetic, imi place sa-ti scriu idealist, in metafore si exagerari lirice. Povestea asta este absolut minunata si merita cel putin 3 sezoane cu audienta mare. Nu as fi putut s-o fac asa faina fara tine. Sunt convins ca daca nu esti tu aceea, le voi povesti nepotilor mei despre tine. De fapt, ce dracu vorbesc la o scala asa mica? Voi povesti intregii omeniri despre tine! Si sar dintr-o idee in alta ca iepurele pe un camp. You are my beauty mark. Sper sa tot mai fie zile ca astea in care sa facem tumbe in propriile creiere pentru sentimentele pe care le avem. Pe maine!

luni, 12 iunie 2017

Capitolul 13. Straini

N-am prea mult de scris. Cam tot ce-a fost de scris s-a scris. Ce mi se pare, insa, fascinant, este ca daca privesc retrospectiv, cu un an si un pic in urma eram fix straini. Dupa care n-am mai fost straini. Eh, partea interesanta este ca acum suntem din nou straini. Nu pot sa zic ca simt ceva in legatura cu asta pentru ca nu este decizia mea. Dar totusi, ma fascineaza ideea. Plec dintr-un punct, imi schimb viata, urmand sa ma regasesc in acelasi punct initial, cu un alt mindset si cu intelepciune dobandita. Nu-i bai, stiu ca in curand cineva se va bucura de intelepciunea pe care am dobandit-o si de persoana mea. Nu sunt modest deloc cu asta. Sunt mandru de mine si de tot ce fac, sunt mandru de capacitatile mele mentale, de actiunile pe care le fac, de modul frumos in care gandesc, de maturitatea de care dau dovada in multe situatii, de imaturitatea de care dau dovada cand lucrurile chiar nu trebuie luate in serios, de mecanismul meu creator, de ideile mele, de valorile mele morale, de tot ce sunt si ce ma defineste. Mi-a prins foarte bine dependenta, pt ca in momentul in care n-a mai fost, am fost nevoit sa discut cu mine insumi si sa cad de acord cu privire la niste termeni si modalitati de a convietui cu propria persoana. Oricum, raman la ideea initiala, sunt absolut fascinat ca suntem din nou straini. Tot ce mi-a ramas este sa-ti returnez comportamentul. Ai putea spune ca sunt oglinda oamenilor din jurul meu. You act nice, i act nice. You act distant, i act distant. You are an asshole, i am an asshole. De ce? Pentru ca, in sfarsit, mi-am gasit valoarea si respectul de sine, si sunt al dracului de mandru de asta. Pana data viitoare, sunt oglinda comportamentului tau.

P.S. Am primit aceasta melodie minunata de la o prietena. Prea faina.