The Standing Man

Alegerea - o variabila definitorie in desfasurarea vietii noastre. De ce? Pentru ca, orice alegi sa faci sau sa fii, determina continuarea actiunii. Cea mai intalnita intrebare de care am dat, de-a lungul experientelor mele, a fost: "oare e actiunea cea mai corecta?". Suntem constransi de imprejurari sa alegem, sa ne continuam drumul intr-un fel sau altul. De la alegeri insignifiante, de tipul "ce fac astazi" pana la alegeri majore "ce fac pe un plan important pentru mine", toate acestea ne duc undeva. Cauza si efect. Ai putea spune ca distanta temporala, intre inceperea actiunii si rezultatul final, determina importanta alegerii. Un caz particular al alegerilor este lupta sau fuga, cunoscuta ca si "fight or flight". Am patit-o, de multe ori, sa ma trezesc in situatii, in care aveam de ales, continui sau ma retrag? Un experiment de auto-analiza pe care l-am facut a fost faptul ca am cerut opinii. Initial, pana la primirea opiniilor, indecizia era mare. Dificultatea de a alege era prezenta din cauza lipsei de informatii. Ma refer la faptul ca e dificil sa alegi ceva cand nu stii sigur ce vrei. Tocmai de aceea, de fiecare data cand am primit opinii care nu coincideau cu ceea ce simteau eu ca vreau sa aleg, acea alegere devenea mult mai usoara. E logic, nu? In situatiile de lupta sau fugi, am fost pus in postura in care am auzit "fugi, nu merita". Acele momente au fost cele ce mi-au dat o idee despre alegerea pe care trebuia s-o fac. Spun "trebuia" pentru ca asta simteam ca e bine pentru mine. Printr-o acumulare de situatii de genul asta, mi-am trasat o caracteristica definitorie: "lupt, nu fug". De ce? Pentru ca niciodata nu am luptat pentru ceva ce nu merita lupta. Daca ma vei vedea vreodata luptand pentru ceva, sa ai siguranta ca acel lucru merita tot efortul depus. E fascinant cum uneori ne trezim in situatii in care avem de facut o alegere si, doar auzind o posibilitate, ne dam seama de ceea ce ne dorim de fapt.

Astazi am patit-o. Astazi am fost combatut in legatura cu o alegere pe care o facusem. Momentul in care am auzit "fugi", a fost momentul in care mi-am dat seama ca eu chiar vreau sa stau si sa imi pastrez pozitia.

Oricat de narcisist pot parea, sunt un luptator. Sunt un om care se ridica de fiecare data cand cade, un om care nu isi schimba atitudinea, valorile morale si conceptia despre intamplari si persoane. Singura variabila care se schimba in luptele pe care le duc, este felul in care lupt.

Inspiratia pentru aceste fraze provine din experientele minunate de care am parte in ultima perioada si din video-ul urmator:

https://youtu.be/rRSIPvuYwOY

Bonus: Sa fim seriosi, cine a castigat vreodata ceva, renuntand?

Capitolul 12. Chimie

Am cam... Consumat, un pic. Nu mult, un shot de jager si doua pahare de cuba libre. Dar na, corpul meu nu are nevoie de mult. Dupa un drum lung cu 336, m-am oprit in scara blocului si m-am hotarat sa tastez. Incepe sa ma prinda bine de tot scrisul. Vorbesc cu mine insumi si ma face sa ma simt bine, treaba asta. Aceste doua zile au fost fabuloase. Nu ma asteptam ca distantarea sa-mi provoace asa atractie. Ma bucur pentru rarele si extraordinar de placute momente cu tine. Sa fim seriosi... cum flirtam noi in aceasta imposibilitate, nu o face nimeni. Intotdeauna am avut o atractie puternica pentru creierasul tau superb. Cum imi impui tu limite si cum iti vine sa le rupi singura, este pur si simplu genial. Si stii ca te cunosc si ca te citesc si ca nu spun prostii. Am incercat, poate intr-un gest de rapida schimbare, sa las persoane sa ma faca sa simt ceva, dar nimeni nu ma face sa ma simt in felul in care o faci tu. Iti scriu acum fara niciun motiv. Iti scriu doar pentru a-ti marturisi ca simt o placere deosebita pentru ceea ce am devenit noi. Doua fiinte calde care se cauta intr-un labirint de oameni de gheata. Recit, din nou, un vers, dintr-o piesa care mi-a intrat in suflet: "pur si simplu-a ta prezenta stiu c-o sa ma dea pe spate". Ascultand in difuzoarele telefonului o piesa pe care mi-ai dedicat-o acum mult timp, iti spun ca vreau, din toata puterea mea, sa te las sa iti traiesti povestea. Vreau sa am absolut zero control asupra ta si asupra a ceea ce faci. Iti daruiesc libertate deplina sa fii personajul principal din serialul tau. Stiu ca ne vom mai intalni episodic si stiu ca in fiecare episod in care ne vom intalni, se va lasa cu scantei. Ori sunt nebun, ori exista aceste adevaruri. Ramane de vazut. Intre timp, ai grija de tine si de spiritul tau. Eu voi fi aici, scriindu-ti, dezvaluindu-mi cele mai intunecate colturi ale iubirii pe care ti-o port.

Un rosu impecabil.

Eroi si povestile lor

Am vazut un film fain azi - Guardians of the Galaxy Vol. 2. Eh, pe langa faptul ca filmul a fost o caterinca de proportii, pentru ca Marvel Studios chiar stie sa faca filme intr-un stil comic cu super-eroi, acest film mi-a transmis o idee ce m-a strapuns direct in valorile morale personale. Stiam ca am deja aceste atribute ratacite prin definitia mea, doar mi le-am reamintit, sub o forma eroica. A fost o secventa absolut superba in care un personaj, privit pana in momentul ala intr-un mod negativ din cauza faptelor lui de cruzime, face un gest eroic sacrificandu-se pentru a salva personajul principal (tipic filmelor americane, dar nu degeaba). Surpinzatoare mi-a fost auto-analiza cand am descoperit ca perceptia mea despre acel personaj a fost brusc schimbata. Imi era imposibil sa il mai privesc cu ochi judecand. Din senin, gestul de eroism a sters raul facut si a lasat "loc de buna ziua". Concluzia pe care am tras-o este, asa cum deja o detineam printre valorile mele morale, ca eroii se nasc doar din actiuni pur  altruiste. Aceasta simpla idee m-a pus pe ganduri. Cat de des actionez altruist? Cat de mult ma pot considera un erou in povestea mea? Si imi spun: "da, dar nu am avut ocazii sa fiu altruist la fiecare pas". Vrajeala! Ocaziile in care pot face ceva bun nu vin din senin. In schimb, le pot crea. Cum? Fiind un observator al lumii. Asa ca unul din scopurile pe care as dori sa mi le indeplinesc in aceasta viata ar fi sa ajung intr-o zi in care sa privesc retrospectiv si sa imi spun singur: "Sunt eroul povestii mele".

Capitolul 11. La multi ani, copil frumos!

Hei,

Este ziua ta, azi esti sfanta. Sunt foarte multe lucruri pe care as vrea sa ti le spun, dar nu stiu cum, cand, cum, de ce. Vreau sa incep prin a-ti ura un sincer si cald la multi ani, plin de bunatate si apreciere, venit din adancul sufletului meu, Iti doresc tot binele din lume, iti doresc sa gasesti fericire in tot si toate in viata asta, iti doresc ca in fiecare seara sa adormi cu bucurie in inima si cu multumire pentru tot ceea ce ai. Iti doresc ca tot binele ce exista pe Pamant sa se reverse asupra ta si sa nu-l poti duce si sa nu stii ce sa faci cu el. Iti doresc liniste, pace, echilibru. Imi doresc sa-ti simt linistea de aici, de departe. Imi cer scuze ca nu iti urez asta cum mi-as dori, imi cer scuze ca nu-s acolo, dar iti scriu aici, pentru a-mi avea inima impacata. Ma cunosti, imi stii spiritul, stii ca orice s-ar intampla intre noi, cea mai pura dorinta a mea fata de tine este sa fii fericita. Imi pare rau ca nu sunt langa tine sa iti vad fericirea. Mi-e dor de zambetul tau frumos, de ochii aia mari si superbi si imi pare rau ca nu ii mai vad. Fii fericita, fiinta minunata, pentru ca meriti! Daca ai un vis, nu conteaza cine esti sau de unde vii, nu exista nimeni si nimic care sa te opreasca sa ti-l atingi. Traieste-ti viata in plina bucurie, in bunatate, in apreciere, ia-o de mana si iubeste-o oricum ar fi ea, pentru ca e a ta. Viata te iubeste pe tine, are grija de tine, te creste, cu fiecare experienta, in ceea ce esti menita sa fii. Permite-ti in fiecare moment sa traiesti la intensitatea cea mai inalta, permite-ti sa simti puternic, sa zambesti puternic, sa existi in cea mai stralucitoare forma a ta. Shine bright, my dear!

P.S. Iti multumesc din suflet ca ai venit aici sa citesti!

Capitolul 10. Cartea continua

Nici nu stiu despre ce as putea sa scriu in capitolul 10. 10? e un numar rotund, important, multe lucruri se masoara in multiplii de 10. Nu am mai discutat de mult cu personalitatea mea "rea". Spun rea pentru ca nu mi se pare ca ar face ceva rau, ci pentru ca una din dorintele mele definitorii este sa nu fiu nevoit s-o folosesc. E sambata, a trecut aproape o saptamana de cand am plecat. Nu pot sa fiu ipocrit, mi-e dor, cam de toate, dar acum nu sunt convins ca mai vreau. Tu, ca persoana, ca femeia care ai fost intotdeauna, inca ma omori (intr-un sens pe care doar noi il intelegem.. omnomom) cand esti la cativa metri de mine. Si crede-ma ca inca ma gandesc la ce obisnuiam sa facem seara si mi-ar face placere sa mai am ocazia sa te termin cum iti place tie. In fine, asta-i doar un aspect, poate nu cel mai important. Scriu greu, deja au trecut 10 minute pentru capitolul 10 si sunt convins ca vor mai trece inca 10. In general am un flow, un val care imi curge prin ratiune si nu ma impotmolesc in cuvinte, dar acum o fac. E bine, probabil ca imi gandesc mai mult cuvintele sa le pun o fundita mai draguta. Nu te-am inteles ieri, si nici nu te inteleg in general. Stau si ma intreb, daca ai luat decizia pe care ai luat-o, de ce nu te vad fericita? Daca acea decizie urma sa iti provoace fericire si liniste, de ce nu te simt linistita? Cu ce-ai gresit? Asta doar tu o poti sti. Sper sa-mi povestesti si mie. Am un mic mic mic cat un mic gand in creierasul meu, format pe baza actiunilor si spuselor tale recente ca si tu ai un mic mic mic cat un mic gand ca inca ma doresti. Poate ca serotonina pe care ti-o stimulam a disparut. Asa cum am spus, nu stiu ceea ce nu imi povestesti. Sunt rece. Ma vezi, ma simti ca sunt rece. E doar o consecinta a desfasurarii povestii. Se simte bine sa iei putina atitudinte pentru binele propriei persoane si sa iti decizi prezentul si viitorul. Cel putin cu asta ma ocup acum. Folosesc acest timp in care noi doi suntem in aceasta situatie pentru a-mi face mie, personal, foarte mult bine. Exista un adevar dificil care s-a creat in urma evenimentelor petrecute. Sunt altcineva. Vali pe care il cunosteam amandoi a cam fugit de noi. Stii, orice om are o esenta. Esenta mea este aceea de bunatate absoluta, de intentii pozitive si ganduri constructive. Din cand in cand, aceasta esenta a noastra, este bombardata de stimuli externi negativi. Esenta unui om este cam cea mai fragila parte lui, cred eu. Esenta mea nu a fost atinsa cu un ac, doua, trei; a mea a fost macelarita cu topoare (cu sape, cu cazmale) de'a lungul timpului. De fiecare data am facut aceeasi prostie (din punctul meu de vedere): m-am ascuns undeva intr-un loc uitat de lume si m-am vindecat revenind la viata cu aceeasi esenta pusa la bataie. Exact cum spune un citat minunat de bun ce-mi place de mor: "definita nebuniei este sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti la rezultate diferite". M-am uitat prea mult la nevoile celorlalti, m-a interesat prea mult cum sunt persoanele apropiate si am ignorat cum sunt eu si ce nevoi am eu. Voi, persoanele apropiate mie, este fix treaba voastra cum sunteti voi si este responsabilitatea voastra pentru ceea ce vi se intampla, cum, la fel, nu a venit nimeni la mine din proprie initiativa sa ma ajute cu ceva fara sa cer. (asta nu inseamna ca va ignor sau ca nu am prieteni carora le multumesc si ii iubesc din suflet pentru tot ceea ce au facut pentru mine). Accentul este pe cerinta. "Cere si ti se va da" este o replica a carei valoare nu am vazut-o pana acum. De ce? Pentru ca eu obisnuiam sa fiu cel caruia i se cerea, cel care se adapteaza. De ce? De ce sa nu se adapteze si omul celalalt dupa mine? Revenind la ideea de esenta, nu-mi voi pierde bunatatea, dar o voi proteja, pentru ca e parte din mine. Asa ca decid. (o actiune puternica) Decid pentru viata mea, decid pentru starile mele, decid pentru ceea ce vreau, ceea ce fac, ceea ce las sa mi se intample. Eu decid tot ce ma implica pe mine. Doar Eu (as fi spus "decat", sa te fac sa razi, dar am o atitudine foarte serioasa acum).

Inchei prin a spun ca Vali nu va disparea ca "baiat de treaba", ci Vali va evolua in "baiat de treaba cu responsabilitate pentru propria viata, cu curaj si capacitate de decizie".

P.S. Mi se pare fascinant paradoxul in care marile pierderi te fac sa-ti gasesti cele mai puternice resurse.

Capitolul 9. Toamna devreme peste sufletul meu.

Nu te voi uri niciodata. Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi in continuare. Ma bucur ca v-ati rezolvat problemele, sper din tot sufletul sa iti fie bine alaturi de el si sa nu mai aveti problemele pe care le-ati avut. Sper ca te-am invatat sa comunici si sper ca-ti va folosi. Imi pare rau pentru mine ca mi s-a intamplat asta, pentru ca nu o merit. Dar probabil ca el a reusit sa te convinga ca ti-e mai bine cu el. E okay, e meritul lui. Mi-e frica sa nu cumva sa dati peste aceleasi probleme din nou. Eu ma voi regasi candva prin dezastrul din mine, nu-ti face griji. Multumesc pentru ca m-ai invatat sa iubesc, multumesc pentru ca mi-am imaginat o viata cu tine, multumesc pentru ca m-ai facut fericit, esti o persoana superba si meriti tot binele din lume. Te rog, nu ma analiza in urmatoarea perioada, nu te intrista ca o sa ma vezi mai jos decat m-ai vazut vreodata, trebuie sa am de unde sa ma ridic. Eu imi voi gasi drumul candva. Ceea ce stiu sigur, si chestia de care imi pare cel mai rau, e ca niciodata nu voi gasi pe cineva la fel de potrivita pentru mine cum esti tu. Dar ma voi multumi cu ce mi se va oferi. Te voi iubi mereu si daca vei avea vreodata probleme, nu ezita sa ma cauti, te voi ajuta indiferent de cum suntem noi doi. Nu credeam niciodata ca pot sa iubesc atat de mult si atat de puternic si nici nu credeam ca e atat de greu sa pierzi totul intr-o secunda. Am crezut ca ai nevoie doar de timp sa iti validezi sentimentele pentru mine, am crezut ca vom fi bine, am avut speranta ca bunul Dumnezeu va avea grija de ce am construit noi doi. E okay. Ma voi minti singur ca iti va fi mai bine cu el decat ti-ar fi cu mine pentru ca asa voi fi multumit ca tu esti bine. Iarta-ma daca ti-am gresit cu ceva pe parcursul acestui timp, stiu ca n-am fost perfect, dar am fost cea mai buna versiune a mea, multumita tie. Mi s-a rupt o parte din mine si nu e placut, e greu, doare, dar daca lucrurile astea se intampla pentru binele tau, eu le respect si iti respect dorinta. Sper doar sa nu fie o minciuna pe care ti-o creezi datorita dorului de amintiri. Success in noua relatie!

P.S. Daca vrei sa stii de mine, fara sa ma intrebi ceva, blog-ul va ramane calea dedicata de comunicare a mea catre tine

Capitolul 8. Unbaked Rolls

Revelator! Am inteles tot ce se intampla! Imi cer scuze ca le-am vazut prost. Ai tot spatiul si timpul pentru a ajunge in locul tau din care vezi lucrurile clar. Ma bucur ca te-ai decis sa te asiguri ca ai sentimente pentru mine. Take your time. I'll be good here.

Capitolul 7. Bake Rolls

Nu inteleg ce se intampla. Bine, de fapt inteleg dar nu vreau sa inteleg. As vrea sa nu exist acum. Nu stiu de ce, dar in decurs de 4 zile am ajuns de la dragoste la... Altceva.. Incerc din tot sufletul sa inteleg ca ai nevoie de spatiu si ca vrei sa suferi in liniste, dar nu ma lovi pe mine in procesul tau de refacere. Cu fiecare respingere, cu fiecare vorba rea pe care mi-o adresezi, mai rupi o bucata din sufletul meu, candva intreg pentru tine. Sunt curios cat mai pot sa duc. Momentan pot. Ma vad ca pe o persoana puternica. Da, imi arat emotiile, oamenii vad cand sunt trist, dar nicio tristete nu imi va schimba atitudinea si valorile morale. Raman in aceeasi pozitie, cea in care te iubesc si in care totul este zgomot de fundal atunci cand esti langa mine. Nu imi voi schimba aceasta atitudine, indiferent ce s-ar intampla. Am considerat ca o sa fie okay sa vorbesti cu fostu, am zis ca poate o sa te ajuta, dar, se pare ca te-a bulversat de tot. Si ce faci cu toata bulversarea ta? O arunci sub forma de spini spre mine? Ma doare, puiule. Stiu ca te doare si pe tine, dar ma doare si pe mine, pentru ca m-am conectat la sufletul tau, la toate simturile tale, si durerea ta e si durerea mea. Sper ca totul sa fie bine cum a fost de fiecare data cand am avut astfel de probleme. Sper ca Universul sa ma vada si sa tina cont, in mortii lui, ca am vrut sa fac doar bine, am vrut sa ajut si sa fiu cea mai buna vrianta a mea. Sper ca universul sa mi te aduca inapoi si sa spele aceasta suferinta simtita de noi. Ma oftic ca mi-ai spus ca n-o sa afecteze relatia noastra. Si uite cum suntem acum.. Dar te iubesc, si fac tot posibilul in haosul asta sa iti fiu alaturi cum pot, in liniste. Draga Universule, daca ma asculti si daca esti bun cu noi, ajut-o cum eu nu pot, alin-o cum e n-o fac si da-i mintea pe care eu nu o am, pentru ca eu nu stiu ce sa fac. Simt ca ma pierd, abia cand ma regasisem in bratele tale.