Un vis ciudat..

Titlul va spune cam totul. Am avut si eu un vis ciudat care mi-a marcat intreaga zi asa ca am de gand sa vi-l impartasesc (poate unora o sa li se para o tampenie, dar pe mine chiar m-a influentat). Nu imi aduc aminte exact cum a inceput visul dar stiu sigur ca trebuia sa ajung acasa, cartierul meu era ceva mai ciudat, avea etaje. Strada mea era la etajul 8 (o chestie absolut stupida, de altfel). Bunica-mea era liftierul care ma ducea sus, cu toate ca liftul parca era dintr-o alta era (undeva prin viitor) si nu avea nevoie de liftier. Am ajuns pe strada mea si am mers ce am mers pana am ajuns in dreptul parcului din spatele blocului, unde vedeam (nu stiu de unde aparusera) animale. Singurul animal de acolo care mi-a ramas in minte a fost un tigru ce motzaia pe o banca din parc. Cand ma observa, se uita la mine de parca eram cina lui. Am mers linistit pana in fata scarii, constient fiind de faptul ca acel tigru venea dupa mine. Cand am ajuns in dreptul usii m-am intors si am vazut cum tigrul alerga inspre mine. Fiind pe punctul de a sari asupra mea, apare un prieten in fata (intre mine si tigru) si imi spune: "vali, nu fi tensionat". Brusc, tigrul dispare. Raman cu el. In timpul acela, o persoana de care doar am auzit iesea din scara mea sa plimbe cainele. Dupa ce acea persoana a plecat cu cainele, scara mea deja luase forma intrarii unui liceu. In cateva secunde s-au adunat oameni pe care nu ii cunosteam, in grupuri mari. Apare o anumita "ea" pe care o salut si port o discutie. Nu imi aduc aminte ce am vorbit cu ea dar la un moment dat realizez ca sunt intr-un vis si aveam in cap certitudinea ca si ea viseaza acelasi lucru in realitate (un fel de "ne-am intalnit intr-un vis"). Pauza de memorie. Ajung in alta scara de bloc unde o zaresc iarasi pe ea si pe prietena ei cea mai buna. Eu statea langa coltul unui zid privind-o. Ea se uita in jos. Ma uitam la ea si realizam n-as fi putut s-o am niciodata. Prietena ei ma observa si ii face un semn. In timpul asta scurt eu dispar din peisaj. Plecasem de acolo ca sa nu ma observe. In timp ce ieseam din scara, un plans ma bufneste. Dupa cateva secunde, aud vocea tatalui meu care imi spunea clar: "Eu zic mai bine sa te trezesti". Vroiam cu orice pret sa continui visul, parca prevedeam ceva bun. Nu stiu cum am reusit, dar am ramas pt o scurta perioada (eu am simtit-o ca pe cateva minute) suspendat intre realitate si vis, intr-un fel de transa. Visul trebuia sa continue. N-a fost asa din pacate. M-am trezit, aveam lacrimi in ochi. Am pus mana pe primul pix pe care l-am gasit, am luat o foaie si am inceput sa imi scriu visul. Nici pana acum nu stiu exact de ce acest vis m-a marcat si m-a facut ca toata ziua de azi sa fiu intr-o stare de plutire, o stare in care chiar nu am fost atent la realitate.