<--L---

Am gresit, totul e gresit... adio!

L

As incepe printr-o singura fraza, dar am prea multe ganduri care vor sa iasa la iveala, care vor sa fie scrise.. Ganduri care se contrazic intre ele, haos, dezastru, dorinte irealizabile de a ajunge acasa, acasa unde sunt „eu”, unde nu sunt influentzat de nicio persoana, unde nimeni nu m-a schimbat vreodata, unde nu exist decat eu. Nu mai pot ajunge acolo, ma simt departe, undeva unde nu mai sunt eu persoana care conteaza cel mai mult pentru mine, unde dorintele au luat o intorsatura neasteptata si unde gandurile mele se contrazic in continuare. M-am schimbat, recunosc, si chiar in bine.. din unele puncte de vedere. Si e vina ta! Iti multumesc pentru asta! Sunt lucruri pe care le regret uneori, sunt momente in care ma trezesc seara in pat inainte sa adorm spunandu-mi in cap: “imi pare rau ca sunt atat de fraier incat sa nu poti sa nu insemni ceva mai mult pentru mine decat oricine altcineva”. De ce a trebuit tu sa devii persoana la care imi sta gandul? De ce seara trebuie sa ma intreb daca nu cumva nu este altfel decat te privesc eu si dimineata dupa un vis absolut perfect in care mi-as fi dorit sa raman pt tot restul vietii ma gandesc ca n-as putea sa nu te mai doresc. Te admir. Te admir pt ceea ce esti si te admir pt ca esti singura fiinta care a avut vreodata asemenea influenta asupra mea. Observi cum am inceput cu o idee si deja am trecut la alta, nu? Sunt schimbator, stii asta, dar nu inseamna ca se va schimba ceva vreodata in sentimentele mele. Am incercat candva sa le schimb, sa le fac pe placul tau... nu pot. Vreau sa stii cat de mult ador sa te tin in brate, sa te stiu langa mine, sa ma privesti cu (u)ochii aia superbi, sa pot simti ca esti a mea. Poate ca spun niste mari prostii, poate ca nu, dar ceva imi spune ca asta nu se va opri aici, ca nu va ramane o simpla amageala pentru mine si ca la un moment dat nu va mai fi nimic, „va veni si vremea noastra candva”. Voi astepta in liniste pentru acea vreme daca va veni, daca nu... macar am invatat sa tin cu adevarat la cineva si sa apreciez pana si defectele, sa gasesc o parte buna in orice si sa fiu cu zambetul pe buze in orice moment in care distanta dintre noi nu depaseste trei metri. Nu cred ca regret nimic din sentimentele mele, nu cred sa vreau altceva, nu cred sa nu-mi fi pus alta dorinta in momentele in care mi-ai spus ca aveam o geana pe obraz si eu l-am ghicit decat cea in care intre noi doi ar fi mai mult de-atat. Nu te supara pe mine pentru ceaa ce simt si ce vreau, nu te supara pt ca tin la tine mult sau ca gandurile mele se axeaza in special asupra persoanei tale (sa nu te prind ca imi vei spune ca gandurile mele ar trebui sa se axeze pe matematica!), dar, nu stiu daca ai avut vreodata o senzatie indelungata in care sa predomine ideea urmatoare: „undeva e scris ca trebuie!”. Asa cum am spus la inceput, m-am schimbat radical... asa cum am mai spus, vad lucrurile altfel fata de cum le vedeam acum... mult timp. Stiu ca sunt prea sentimental si ca nu sunt sigur ca tie iti place prea mult asta, dar asta sunt, si cred ca ar trebui sa fiu acceptat asa cum sunt eu, pt ca.. ma simt unic, si ma simt si mai unic in prezenta ta. Nimeni nu cred ca a reusit sau va reusi sa tina la tine cum o fac eu.. sper ca stii asta. Si nu ma refer la intensitate, ma refer la faptul ca, chiar te simti bine in compania mea si intotdeauna e loc de mai bine. „You may say that I'm a dreamer, but I'm not the only one”.

Your eternal love(r)!

First one:)) Enjoy:P

Stateam si ma intrebam, cum naibii sa trec peste toate draciile care nu se mai opresc din a ma acoperi, efectiv, pana la sufocare... Si nu pot decat sa ma asez in cur si sa astept sa treaca timpu' , ca cica asta le rezolva pe toate... Da' si nenorocitu' trece de parca i-a pus cineva bete-n roate, si se misca ceva mai incet decat ochii mortului.

Si ce sa fac acuma? Tai frunza la caini intr-o veselie si parca fac coliva mentolata pentru tot neamu' asta de rahat (ca parca nu mai vine odata ziua cand o sa mancam coliva dupa romanii aia cretini dati dracu!!!) la cat frec menta - cu doua desh'te, asa, ca fineturile "clasei inalte"...

Si frec menta peste tot...La metrou (unde toti lingaii au casti in urechi din care urla salam si guta), in autobuz (unde zgarcenia lor, romanii "economi", intind gaturile pana la Doamne-ajuta sa vada ce scrie in ziarul aluia din capatu' celalalt), pe strada (unde auzi simfonia inedita de injuraturi si claxoane pe care numai "romanul bine" o poate oferi...). Si ai dracu nu se mai termina (specimenele enumerate in paranteze)! Curg cu nemiluita peste tot si intoxica cu incultura fiecare metru patrat... Pai, deh, la valoarea si mai ales majoritatea lor....

Dar ne indepartam "alarmant" de la subiect (vorba unei profe de chimie)... Aici vorbeam despre MINE- fara nici o urma de falsa modestie- si de cum mai nou m-am facut o mare iubitoare de caini (ca doar ii hranesc zi de zi), si o mare bucatareasa in acelasi timp:))

Fiind prima mea postare, am fost rugata sa fie "asa, ca sa creasca rating.ul- mai funny, mai faina"...Daaar, nu pot sa-i fur ideea lui V de a posta convorbiri "extraordinare" cu "megamind-uri" care mai de care.... Si nici n-am o dispozitie prea stralucitoare - facem o mica paranteza; ma intreaba tata: "ce faci,pui?" eu: "am o stare de cacat!!" tata: "iti dau hartie igienica, ceva?", incheiem paranteza plina de inspiratie - acum imi vine, vorba aia, sa-mi iau "muza" la palme:) Da' cica, saraca, n-are nici o vina ca si ea si-a pierdut toate ideile- se mai intampla! (Las' ca stiu eu...m-am invatat minte - nu-mi mai iau muze "made in romania"- sunt de aceeasi calitate cu poporul...)

Deja mi-e somn, chiar daca de-abia m-am trezit. Mai bine ma culc inainte sa m-apuc sa "gatesc" din nou... V, iarta-mi postarea si disopzitia si aberatiile:)) Sa nu dai tare, ok?:) :P

Avenus Band

Noua formatie Avenus lanseaza primele 2 piese : Speed and Shadow . \m/