Pagini

duminică, 22 mai 2016

Defect

Hei.

Nici nu stiu cum sa incep sa scriu pentru ca e o vraiste totala in capul meu. Ori e de la vinul baut de aseara, ori e de la tot ce mi-am adus aminte. Mai bine zis, mi-ai adus aminte. Nu e amuzant, sa stii, nu pot decat sa regret, sa-mi para rau. Chiar ma gandeam ca o sa fiu bine, stii, ca o sa-mi treaca, ca la un moment dat n-o sa ma mai doara, dar, inca sunt defect. E aproape Iunie si degeaba, eu tot sunt terminat si habar n-am incotro ma intrept. Serios, unde ma duc? Ce fac cu viata mea? Hai s-o dam dintr-una intr-alta. Ma gandesc ca, stii, le am pe toate. Am prieteni, am familie, am un job misto care imi aduce bani frumosi, m-am dezvoltat, se poate spune ca am evoluat ca fiinta umana. Problema e ca, nearatand nimanui, eu tot sunt praf si ma simt ca dracu de neimplinit. Sincer, nu cred ca e vina ta, s-ar putea sa fie chiar vina creierului meu, sa gandeasca el prost. Si stii ce e frustrant? Nimeni nu pricepe. Toti imi spun "lasa ca o sa fie bine", "lasa ca sa rezolva" sau ca le pare rau. Nu stiu ce cacat ma astept sa-mi spuna cand imi spun ofurile, dar nu ma ajuta nimic din ce spun. "Lasa ca o sa fie bine".... cand? Eu sunt tot aici si ma simt tot la fel de jalnic fara nicio speranta. Aici da, as putea da vina pe tine. Lipsa mea de speranta si a capacitatii de a vedea luminita de la capatul tunelului se datoreaza faptului ca mi-am pus prea multe sperante in tine. Si, cum era de asteptat, ai dat cu ele de asfalt. Stii cum imi batea inima aseara cand ne tineam de mana? Nu am trecut peste, recunosc. Poate sunt eu slab, poate nu sunt eu puternic cum sunt altii si nu ma conformez majoritatii, dar... imi recunosc erorile. Chiar e asa nasol sa fii putin vulnerabil in lumea actuala? Serios, stiai ca am ajuns sa nu pot sa am incredere in nimeni? Sa simt ca nimeni nu ma poate ajuta, sa simt ca nu exista leac pentru mine, sa simt ca nu exista speranta pentru mine. Si, sa mor, daca ma privesti din exterior ai impresia ca am o viata chiar misto. Dar, pana la urma, nu prea stie nimeni constantul gol pe care il simt. Simt ca n-am nimic de fapt. Mi-e dor de tine. Nu trebuia sa raman aseara. Trebuia sa plec cu tovarasii mei acasa si sa dorm linistit. Ma bucur in schimb ca am plecat de la tine dimineata si nu am stat mai mult. Stii, ai un efect ciudat asupra mea... pe langa faptul ca ma faci sa ma simt plin de dezamagiri si regrete de fiecare data cand te vad, ma faci si sa uit complet cum era cand eram intreg. Ieri, inainte sa te vad, dupa cateva luni in care doar am auzit de tine foarte rar, eram binisor. Azi sunt zero. Azi imi dau seama ca... iar n-am nimic. E aiurea cand te gandesti ca un barbat ar putea sa se simta asta. Noi am fost construiti sa fim puternici. Da, sunt de acord, sunt puternic prin faptul ca nu arat nimic nimanui. Pot sa imi ascund problemele. Nu prea e sanatos, dar, asa cum am spus mai sus, nimeni nu e in stare sa inteleaga mai bine decat eu insumi. Voi termina aceste randuri spunand inca odata, pentru mine insumi, ca mi-e dor de tine si de speranta pe care eram in stare s-o am atunci si mi-e tare dor de varianta mea de atunci. Sper sa ma fac bine candva.

Bye.