Back to Drifting

Ce dracu se intampla?? Sa mor de inteleg.. vreau sa inteleg. Cand am ajuns sa derapez din nou? Cum am ajuns aici? M-a luat prin surprindere, iti jur. Ma trezesc dimineata trist fara niciun motiv, ma regasesc lipsit de motivatie, bag alcool sa-mi ruleze creierul mai incet, mai pe mute, nu am niciun scop in legatura cu nimic, ci pur si simplu... alunec. Nu prea e okay, nu imi place. Vreau si eu un scop, un target, ceva pt care sa ma lupt. Nici macar asta nu am. Si, sa fim seriosi, n-o baga pe aia ca trebuie sa ma lupt pt mine insumi ca asta oricum o fac zi de zi de cand m-am nascut. Vreau cauze externe, vreau sa fac lucruri marete, sa am scopuri inalte, sa visez departe. De vrut, vreau, de putut, nu prea se poate acum. Nu stiu de ce, probabil ca voi intelege cu timpul. Oricum, chiar ma enerveaza situatia mea actuala si vreau sa o schimb cumva. Am citit pe net ca persoanele inteligente se simt adesea neintelese deoarece ideile lor sunt mai complexe decat ale celorlalti. Nu insinuez ca sunt o persoana inteligenta, dar mi se spune des ca as fi, asa ca... poate chiar sunt. Starea de "ma simt neinteles si am impresia ca nimeni nu e capabil sa empatizeze cu mine la nivelul pe care mi-l doresc" mi-e constant prezenta. Si stiu de ce se intampla asta. Te-ai gasit vreodata in situatii in care pur si simplu sa te simti trist, chiar si fara motiv, si de fiecare data cand spuneai cuiva cum te simti, acea persoana sa iti spuna "lasa ca o sa fie bine, ai motive sa fii fericit"??? Who the fuck cares? Si eu am motive sa fiu fericit, chiar multe, dar ma intereseaza mai tare motivele pt care sunt trist si cum sa schimb treaba asta. Schimbarea voita si fortata de perspectiva nu a functionat niciodata, cel putin nu pentru mine. Trebuie schimbat ceva in mindset-ul cognitiv pe care il folosesc in prezenta perioada. Am umblat ca boul pe la rotitele creierului meu pana am stricat ceva. Now we must fix it. Deviand putin de la subiect, imi place sa fac experimente pe propria persoana, mai ales la nivel psihologic si analitic. Sunt cel mai bun cobai posibil pt tot felul de analize. De asta tot incerc gandiri noi, perspective diferite, bias-uri, etc. Incerc si tot incerc sa-mi perfectionez modul de gandire si sa ma adaptez la conditiile curente la care sunt supus. Rareori mi se mai intampla sa fiu depasit de situatii si ajung fix unde sunt acu. Si de ce? Pentru ca nu inteleg chestii. Dependenta mea critica, de a intelege tot ceea ce se petrece, ma plesneste peste cap de fiecare data cand se intampla chestii pe care nu le inteleg. Vrei un exemplu? Hai sa-ti dau un exemplu:

Dupa toata "cartea" scrisa pentru o domnisoara absolut minunata, care inca mai e prezenta in viata mea si de a carei prezenta ma bucur de fiecare data cand am parte, m-am hotarat sa incep o "carte" noua, sa imi depun resursele emotionale undeva, la cineva.. Toate bune si frumoase, intelegere faina, fata desteapta, frumoasa, chiar cu potential de un love story (stim cu totii ca asta mi-am dorit dintotdeauna, emotional vorbind), doar ca, conform pattern-ului pe care il urmez (toti avem un pattern in a ne alege partenerii, nu?), e fucked up emotional. Sau cel putin asta mi-a exprimat mie. Pare o persoana stabila si tare, dar defensivitatea ei imi arata ca de fapt e un mic dezastru la nivel de nucleu si ca are frici la fel de multe ca si mine, dar e un suflet bland si o fire grijulie si am vazut deja ca are o esenta plina de bunatate si empatie. Eh, povestea se desfasoara simplu: ne-am vazut de exact 3 ori pana acum. Prima data ne-am vazut ca... vorbeam mult pe net si trebuia sa ne vedem sa verificam daca ne place unu de altu. Asta se intampla in pauza ultimei carti, pt ca nu stiam daca o sa mai fie ceva si aveam nevoie de back-up. Atunci gandeam cam prost fata de ea, pt ca, chiar daca mi se parea interesanta domnisoara, toate resursele mele se duceau in alta parte. Dupa ce am refuzat-o in legatura cu niste chestii mai putin ortodoxe pt ca eu voiam pe altcineva, nu am mai vorbit. Si linistea a tinut pana cand persoana pe care o voiam eu, ultima "carte", a plecat. A doua oara ne-am vazut pt ca, oricat de naspa am fost eu cand am refuzat-o, a decis sa vorbeasca totusi din nou cu mine cand i-am cerut asta. Si am iesit la o cafea, intr-o zi in care nu se simtea prea bine. Nu stiu cat de util am fost atunci, dar sper ca am ajutat-o si ca i-am imbunatatit starea. A treia oara... stii cum se zice ca a treia oara e cu noroc? A treia chiar a fost. De ce?

A treia oara a venit la mine la munca, in pauza mea de masa, cu o zi inainte sa plece acasa la Radauti. A fost ca un refresh ziua aia. Am mers la mine la cantina, am mancat acolo in timp ce ea imi povestea chestii despre nepotelu ei. Tin sa precizez ca imi place ca e genul de persoana care povesteste mult. Apreciez treaba asta, nu multi oameni imparatasesc lucruri usor. Dupa aceea ne-am tolanit pe iarba langa cladirea in care lucrez. Spre placuta mea surprindere, domnisoara avea tot felul de gesturi de apropiere fata de mine. Si eu catre ea, dar eu sunt fricos (recunosc). Am stat, am vorbit, am ras, m-am pierdut in ochii ei verzi-albastrii, d-astea. Am condus-o pana la metrou, nu am stat prea mult pt ca pauzele mele de masa nu sunt chiar nelimitate. Eh, atunci s-a intamplat "a treia e cu noroc" pt ca m-a sarutat. Privind retrospectiv, a fost ca-ntr-un film de hollywood. Stiam ca pleaca acasa, stia ca n-o sa ne mai vedem un timp si m-a pupat. Dupa care am dat sa plec, am facut 3 pasi si mi-am dat seama "nu e bine asa, vreau sa vada ca mie chiar imi place de ea", m-am intors, am luat-o de fata si am sarutat-o din nou. Buze moi. 

Pana acum suna totul bine, nu? Mai tii minte ce scriam mai sus? Ca nu inteleg de ce se intampla niste lucruri? Exista sansa ca datul meu peste cap de acum sa fie cauzat chiar de aceasta duduie care, de ceva zile, nu mai da niciun semn si nici nu raspunde la nimic. Nu stiu ce i s-a intamplat acasa, dar chiar as vrea sa stiu, pentru ca lipsa asta de informatii ma dispera. Si iti jur ca singurul lucru "rau" pe care l-am facut a fost sa initiez apropiere emotionala. Sper totusi ca... va fi ceva dragut intre noi. Iar daca nu, cu siguranta ca imi va parea rau. Probabil ca intr-o buna zi ii voi trimite link la aceasta postare si ma va lua in brate si imi va spune "Ce frumos ai scris despre mine, V."

I'm a man of hope.