Pagini

joi, 4 ianuarie 2018

Cartea a 3-a. Capitolul 1. Potential

Nu imi vine sa cred... am si uitat ca ultima mea postare era despre domnisoara din Radauti. Daca iti vine sa crezi, aceasta domnisoara inca ma mai da peste cap, din cand in cand, si.... ce crezi?? imi place. Am scris acum 2-3 zile, in notitele din telefonul meu, treaba urmatoare:

"Scriu din nou! Nu imi vine sa cred... un simplu eveniment de o intensitate mare care a reusit sa miste componentele adormite ale mecanismului meu emotional. Ai putea spune ca sunt socat. Au trecut luni bune de zile de cand nu am mai simtit... nimic. Acum, un sentiment straniu, o mica tristete, dar la nivel de suflet. Stii, as putea spune ca ceea ce am "simtit" in ultimele luni, erau doar raspunsuri rationale la stimuli, nu emotii reale. Cu toate ca daca esti un rationalist convins vei spune ca toate emotiile sunt de fapt niste impulsuri fizice care se intampla la nivelul creierului. Okay, poate asa e, nu stiu nici eu sigur. Vrei sa iti spun cum le diferentiez eu? Emotiile pe care mi le pot intelege usor, sunt exact acele impulsuri rationale despre care am mentionat. Cele pe care nu le inteleg, sau care aduc o stare misterioasa in capul meu, le consider emotii reale, energetice. Eh, dupa luni de zile de emotii rationale, cineva mi-a dat o scanteie de energie. Iti vine sa crezi?? Mie nu. Adanc dormind, in starea de ratiune pura, cu cheia celulei in care mi-am aruncat sufletul, pierduta, am simtit o piscatura si o soapta ce-mi spunea "Trezeste-te, Valentin, si simte din nou". Te intrebi, oare, de ce emotia de mica tristete? Pentru ca persoana care m-a piscat, a plecat pentru o perioada scurta de timp. Acum sunt treaz, a fost de ajuns o mica scanteie. Acum vreau sa simt, vreau sa traiesc reale emotii din nou. Poate ea e persoana cu care le voi trai, poate nu. Ramane de vazut daca aceasta carte va avea mai multe capitole. Cert este ca unul a meritat tiparirea."

Intre timp, chiar daca imi convine dar nu imi convine, cu cat vorbim mai putin, cu atat gandurile mele se indesesc inspre ea. Sa fie asta conexiunea despre care imi spunea ca se va forma intre noi? Daca da, sunt foarte curios, oare si eu sunt in gandurile ei? Aceasta domnisoara imi creeaza ceea ce numesc eu "combustibilul cu care ard puternic" = speranta. Maine este ziua ei. Sper sa reusesc sa ii scriu un mesaj frumos, din suflet, in care sa ii exprim afectiunea sincera pe care i-o port.

Imi e dor de tine, bucovineanco!