Azi scriu. Scriu despre ce-mi vine in cap, ca de obicei. Sunt tristut si am impresia ca am ceva inspiratie. De obicei in momente de genul acesta vin inspiratiile cele mai bune (cel putin mie asa mi se intampla). Vreau sa va vorbesc despre persoane si despre caractere. Unele lipsesc cu desavarsire, chiar si acolo unde te astepti sa existe, iar altele exista si in mare parte sunt subapreciate pe cat ar merita. Probabil toti suntem obisnuiti cu ideea de "prieteni". Dar sigur ii avem? Cat esti de sigur ca iti sunt prieteni in adevaratul sens al cuvantului? Unii o sa spuneti ca sunteti siguri, ca aveti prieteni adevarati si mai ales multi. BA MA LASI? Prietenia adevarata o gasesti din an in paste sau deloc. Eu va zic sincer, tineti de cei care chiar va sunt prieteni, cei care chiar sunt alaturi de voi in orice context. Majoritatea oamenilor au tendinta sa iti fie aproape doar la bine. Na, ti-e bine tie, de ce sa nu le fie bine si lor? Hai sictir, oameni ipocriti! Mai sunt si aia de-ti sunt prieteni, asa, de ochii lumii. De ce credeti ca toata lumea cunoaste replica "Doamne, fereste-ma de prieteni ca de dusmani ma feresc si singur!"? Pentru ca sunt multi falsi, multi ce-si concep diverse interese fata de tine. Ia-i pe rand si vezi "ba, asta de ce sta pe langa mine?". In opinia mea, cea mai buna intrebare pentru a gasi raspuns la orice este "De ce?". Poate ca multi aveti mintile incetosate de "prietenia" asta "perfecta". Dar la ce nivel percepeti perfectiunea? Ce inseamna perfectiunea in sensul dictionarului? Fiind oameni, na, avem defecte, dar asta nu reprezinta o scuza pentru cei ce-ti gresesc in viata. Daca vrei sa faci o treaba calumea, pai sa stii ca poti s-o faci fara nicio problema. Asta se aplica si in cazul prieteniei. De ce (in cazul unora cat si in cazul meu) exista acel/acea prieten/prietena care nu ti-a gresit niciodata? De ce in cazul acelor persoane nu iti vine nicio idee negativa cu privire la caracterul si actiunile lor? Pentru ca, asa este, aceia sunt adevaratii prieteni. Cei despre care nici prin cap nu iti trece ca te-ar dezamagi vreodata. Cel mai mic gand ca ceva s-ar rupe undeva reprezinta deja o ruptura in respectiva relatie interumana. Asa ca tineti dracului de persoanele care v-au fost alaturi mereu, care v-au ascultat si s-au straduit (cat a fost de putiinta) sa faca treaba treaba.
P.S. Iar miroase a iarba de la vecinu... ce oameni ba, ce oameni :))