Uneori ne creăm imagini perfecte despre unele persoane care nu sunt atât de perfecte.
Imaginează-ți un om, oarecare, plin de dezamăgiri și momente triste, care a adunat la viața lui recorduri în eșecuri și situații de căcat. Imaginează-ți că apari în viața acelui om din senin și că inițial acel om te simte că ești diferită. Imaginează-ți apoi că acel om renunță la tot ceea ce crede în sufletul lui pentru că alții au alte opinii despre tine și pentru că acele opinii îi influențeaza lui deciziile. Imaginează-ți că după toate lucrurile negative pe care el le-a auzit despre tine el decide totuși să își satisfacă sufletul și să dezlege mistere despre tine, să vrea să afle, să își dorească să te cunoască așa cum ești tu, brut, esențial. Apoi imaginează-ți că acel om descoperă o persoană minunată, cu mult potențial, cu o gramadă semnificativă de calități și de lucruri frumoase pe care tu le deții, dar pe care nu le arăți și nu le pui in fața oricui. Imaginează-ți că după toate aceste lucruri frumoase pe care el le-a descoperit despre tine, acest om, care de ceva timp și-a construit o carapace impenetrabilă și care se ferește de orice emoție și de orice trăire sufletească, totuși reușește să creeze o scânteie datorită ție, undeva, departe, în adânc. Imaginează-ți că mai trece niște timp, probabil nesemnificativ, în care acea scânteie, ușor ușor, începe să ardă, să genereze caldură, să îl faca pe omul cu carapace să simtă frimituri de emoții, niște resturi, niște nimicuri. Imaginează-ți că toate acele nimicuri cresc în intensitate și ca îi oferă acelui om cu carapace niște trăiri pe care nu le-a mai avut de mult. A ajuns să simtă ceva!. Imaginează-ți că acel om începe să încline balanța în favoarea emoțiilor și a sentimentelor de care îi era dor în loc să își păstreze gândirea logică și rațională. Iți poți imagina ce efect poți să ai asupra unui om gol, în care nu mai exista nicio speranță, în care era vid, negru, nimic, și căruia i-ai pus, poate voit, poate nu, paie pe acea mică scânteie?? Iți dai tu seama că acel om a decis să iși strice tot ce a construit și tot ce a realizat cu sufletul lui protejat, doar pentru a fi vulnerabil față de tine și pentru a simți ceva?? Crezi că e ușor? Crezi că ar mai face asta pentru altcineva sau crezi că va mai face asta pentru altcineva într-un viitor apropiat? Crede că nu, crede că acel om e vulnerabil și distrus cu fiecare dezamăgire pe care o are în legătură cu tine, cu fiecare "nu", cu fiecare moment în care iși dorește să fie cu tine, pentru tine și atât, și în care nu are oportunitatea să facă asta. Crede că își autodistruge sufletul care până acum era bine mersi, doar pentru ca tu, da, tu.. meriți. Sau cel puțin așa crede el.. Așa își imagineaza el, că e perfect, dacă ești și tu acolo.
Din păcate, și-a creat o imagine perfectă, un vis proiectat în realitatea lui, ireal și imperfect. Suferă.