Pagini

joi, 24 septembrie 2015

Zero

Vreau să vă spun povestea unei zile gri. Nici albă, nici neagră, doar gri.

El, un tip dual, gânditor, cu suflet bun, naiv.
Ea, o tipă nehotărâtă, cu principii puternice, carismatică, egoistă.
Nimic între ei, în opinia ei. El ține mult la ea, în opinia lui.

Într-o zi de vineri, într-o discuție cu subiecte aleatoare el află că ea e suparată foc dintr-un motiv pe care nu voia să i-l spună. 
Ea îl intreabă ce are de gând să faca în acea seară. 
El îi răspunde că nu are nimic în minte.
Ea îi spune că spera ca el s-o invite pe undeva în seara aceea. 
El, încantat de idee, își pune toate resursele la dispoziție să pună țara la cale pentru ea. El discută cu mai mulți prieteni să meargă la un pub de karaoke. Află de la unul din prieteni că patronii voiau să închidă mai devreme, dar rezolvă în așa fel încât să țină destul deschis. Nu voia să-i strice seara. Cu mintea plină de entuziasm, se înâlnește cu ea și pornesc amândoi spre pub. Ajunși acolo, se fac comozi și își cumpără ceva de băut. La pub nu era multa lume. Doi dintre prietenii lui pleacă la un altul acasă și le spun lui și ei că se vor întoarce în 30 de minute. Acasă la respectivul prietenii lui s-au pus pe băut și au uitat de restul ce rămăseseră la pub. El se supără pentru ca a fost lăsat pe dinafară.
Ea se enerveaza si i se schimba starea in cateva minute din cauza muzicii si a celor doi care nu se mai intorceau. Nu voia sa plece acasa, voia sa mai petreaca, dar nu la pub.
El ii suna pe cei doi prieteni si le propune sa vina si cei ramasi la pub la respectivul. Cu ce-i mai ramasese din chef, se duc toti in locatia unde plecasera cei doi. Nu voia sa-i strice seara. La cea de-a doua locatie, el s-a pus pe consumat cateva pahare de vin alb, nu avea cheful celorlalti. Dar nu conta, nu era seara lui, era seara ei. Dupa ceva consumare de vin, unul din prietenii lui a inceput sa flirteze cu ea. El s-a ingropat in tigari, in bucatarie, pentru ca ei nu ii placea fumul de tigara, iar el nu voia cum prietenul lui flirteaza cu ea. Dupa ce i s-a dus tot cheful de care tragea cu dintii, au plecat acasa. Se simtea tradat. Din nou.
Ea i-a explicat ca nu a fost nimic, ca se supara aiurea, dar pentru el nu conta, era paranoic, era speriat. Ii era frica de lucruri prin care a mai trecut, lucruri care parca se desfasurau identic. 
El voia s-o tina in brate, ea nu voia, sa nu-i creeze idei neadevarate. 
Ea l-a intrebat daca ar trebui sa mai fie prieteni, pentru ca stia ca el mereu a avut ceva sentimente pentru ea.
El stia ca mai bine ar arde in iad decat sa nu mai fie prieteni. Nu ii mai pasa cum erau. Ii pasa de ea si atat, in orice context. Au adormit. S-au trezit sambata dimineata. El visase frumos, era si ea prin visul lui.
Ea visase urat. Au mancat, au vizionat cateva episoade ale unui serial si dupa au plecat.
El a dus-o pe ea pana aproape de casa. Cand drumurile lor s-au despartit, pe el l-a patruns o stare.

Era calm.