Capitolul 2. Atasament

Cu mainile inghetate, scriu capitolul asta, tot pentru tine, acum, fresh, dupa ce ai plecat de la mine, cat inca emotiile sunt calde si mintea nu gandeste rational. Imi era dor de tine, nu ne-am mai vazut de pe 29. Ma bucur nespus de tare ca te-am vazut astazi, Imi pare rau ca nu ai putut sta mai mult cu mine, dar intr-un mod masochist, inteleg ca ai treaba cu sesiunea. Iti vine sa crezi ca dupa ce ne-am luat la revedere, m-a bufnit un sentiment de tristete? De ce? Momentul in care ti-ai depasit defensivitatea si te-ai facut micuta in bratele mele, efectiv, m-a topit. In mod normal nu sunt un softie, dar tu ma faci sa fiu. Felicitari tie, draguto! Emotiile si zambetul cu care am stat pe fata, in aceste scurte momente cu tine, mi-au trezit din nou farama de suflet care a mai ramas in mine. Ma faci sa ma simt viu si imi e frica de instabilitatea pe care mi-o provoaca emotiile astea. Poate ca totusi o sa fie totul bine si o sa avem timp sa stam impreuna mai mult, poate ca atasamentul pe care ti-l port este reciproc, poate ca o sa fie frumos. Momentan sunt speriat, dar ma arunc in emotii fara grija. Sper ca urmatorul capitol sa fie scris cu multa bucurie si sa pot tipari progres in ceea ce priveste relatia dintre noi. Pana atunci, iti spun, cu sinceritate, m-am atasat de tine mai mult decat ma asteptam, rezistenta fiind inutila.