Am cam... Consumat, un pic. Nu mult, un shot de jager si doua pahare de cuba libre. Dar na, corpul meu nu are nevoie de mult. Dupa un drum lung cu 336, m-am oprit in scara blocului si m-am hotarat sa tastez. Incepe sa ma prinda bine de tot scrisul. Vorbesc cu mine insumi si ma face sa ma simt bine, treaba asta. Aceste doua zile au fost fabuloase. Nu ma asteptam ca distantarea sa-mi provoace asa atractie. Ma bucur pentru rarele si extraordinar de placute momente cu tine. Sa fim seriosi... cum flirtam noi in aceasta imposibilitate, nu o face nimeni. Intotdeauna am avut o atractie puternica pentru creierasul tau superb. Cum imi impui tu limite si cum iti vine sa le rupi singura, este pur si simplu genial. Si stii ca te cunosc si ca te citesc si ca nu spun prostii. Am incercat, poate intr-un gest de rapida schimbare, sa las persoane sa ma faca sa simt ceva, dar nimeni nu ma face sa ma simt in felul in care o faci tu. Iti scriu acum fara niciun motiv. Iti scriu doar pentru a-ti marturisi ca simt o placere deosebita pentru ceea ce am devenit noi. Doua fiinte calde care se cauta intr-un labirint de oameni de gheata. Recit, din nou, un vers, dintr-o piesa care mi-a intrat in suflet: "pur si simplu-a ta prezenta stiu c-o sa ma dea pe spate". Ascultand in difuzoarele telefonului o piesa pe care mi-ai dedicat-o acum mult timp, iti spun ca vreau, din toata puterea mea, sa te las sa iti traiesti povestea. Vreau sa am absolut zero control asupra ta si asupra a ceea ce faci. Iti daruiesc libertate deplina sa fii personajul principal din serialul tau. Stiu ca ne vom mai intalni episodic si stiu ca in fiecare episod in care ne vom intalni, se va lasa cu scantei. Ori sunt nebun, ori exista aceste adevaruri. Ramane de vazut. Intre timp, ai grija de tine si de spiritul tau. Eu voi fi aici, scriindu-ti, dezvaluindu-mi cele mai intunecate colturi ale iubirii pe care ti-o port.
Un rosu impecabil.