Am vazut un film fain azi - Guardians of the Galaxy Vol. 2. Eh, pe langa faptul ca filmul a fost o caterinca de proportii, pentru ca Marvel Studios chiar stie sa faca filme intr-un stil comic cu super-eroi, acest film mi-a transmis o idee ce m-a strapuns direct in valorile morale personale. Stiam ca am deja aceste atribute ratacite prin definitia mea, doar mi le-am reamintit, sub o forma eroica. A fost o secventa absolut superba in care un personaj, privit pana in momentul ala intr-un mod negativ din cauza faptelor lui de cruzime, face un gest eroic sacrificandu-se pentru a salva personajul principal (tipic filmelor americane, dar nu degeaba). Surpinzatoare mi-a fost auto-analiza cand am descoperit ca perceptia mea despre acel personaj a fost brusc schimbata. Imi era imposibil sa il mai privesc cu ochi judecand. Din senin, gestul de eroism a sters raul facut si a lasat "loc de buna ziua". Concluzia pe care am tras-o este, asa cum deja o detineam printre valorile mele morale, ca eroii se nasc doar din actiuni pur altruiste. Aceasta simpla idee m-a pus pe ganduri. Cat de des actionez altruist? Cat de mult ma pot considera un erou in povestea mea? Si imi spun: "da, dar nu am avut ocazii sa fiu altruist la fiecare pas". Vrajeala! Ocaziile in care pot face ceva bun nu vin din senin. In schimb, le pot crea. Cum? Fiind un observator al lumii. Asa ca unul din scopurile pe care as dori sa mi le indeplinesc in aceasta viata ar fi sa ajung intr-o zi in care sa privesc retrospectiv si sa imi spun singur: "Sunt eroul povestii mele".